7 definiții pentru situlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.

SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.

situlă sf [At: ODOBESCU, S. II, 192 / Pl: ~le / E: lat situla, fr situle] Vas de metal de forma unei găleți, prevăzut cu o toartă mobilă, cu care se scotea apă.

SITÚLĂ, situle, s. f. (Latinism rar) Vas cu toartă pentru scos apă. Căldărușa sau situla bucovineană. ODOBESCU, S. II 192.

SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla].

SITÚLĂ s. f. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. (< lat. situla)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sitúlă (rar) s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle

sitúlă s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle

Intrare: situlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • situ
  • situla
plural
  • situle
  • situlele
genitiv-dativ singular
  • situle
  • situlei
plural
  • situle
  • situlelor
vocativ singular
plural

situlă

  • 1. rar Vas cu toartă pentru scos apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Căldărușa sau situla bucovineană. ODOBESCU, S. II 192.
      surse: DLRLC

etimologie: