2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIT, situri, s. n. 1. Peisaj pitoresc. 2. Configurația unui loc ocupat de un oraș. ◊ Sit arheologic = șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice. Sit de conservare = arie naturală protejată. – Din fr., engl. site.

in situ lav [At: LTR2 / E: lat in situ] (Liv) La fața locului.

sit2 sn [At: N. REV. R I, nr. 10, supl. II, 157 / Pl: ? / E: nct] 1 Porțiune de teren acoperită cu iarbă. 2 (Pex) Pășune.

sit1 sn [At: NEGULICI / Pl: ~uri / E: fr site, lat situs] (Liv) 1 Priveliște. 2 Loc geografic considerat din punctul de vedere a uneia sau mai multor activități (științifice) de un anumit tip.

SIT, situri, s. n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc... pitoreștile situri de lîngă Carlsbad. HASDEU, I. V. 131.

SIT, situri, s. n. (Franțuzism) Peisaj. – Fr. site

IN SITU loc. adv. în mediul natural, la fața locului. (< lat. in situ)

SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site)

sit n. partea unui peizaj considerat după aspectul său: sit încântător.

*sit n., pl. urĭ (fr. site, d. it sito, care vine d. lat. situs, situațiune). Peizaj, regiune mică considerată în privința frumuseții: un sit încîntător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sit (loc; peisaj) s. n., pl. situri

*sit (loc, peisaj) s. n., pl. situri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIT s. v. cadru, imaș, izlaz, pășune, peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere.

sit s. v. CADRU. IMAȘ, IZLAZ. PĂȘUNE. PEISAJ. PRIVELIȘTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

in situ, calitatea unei roci, min., fosil etc. de a se găsi în locul său de origine.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN SITU (lat. „pe loc”) Expresie latină pentru un obiect sau obiectiv, în general arheologic, conservat pe locul descoperirii sale, unde se păstrează (măcar parțial) condițiile în care a fost găsit. ♦ În geologie, specifică o poziție a unei roci, strat, fosilă, corp de minereu situate în locul de formare sau depozitare.

Intrare: in situ
compus
  • in situ
Intrare: sit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sit
  • situl
  • situ‑
plural
  • situri
  • siturile
genitiv-dativ singular
  • sit
  • sitului
plural
  • situri
  • siturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

in situlocuțiune adverbială

  • 1. În mediul natural, la fața locului. MDN '00
etimologie:

sit, siturisubstantiv neutru

  • 1. Peisaj pitoresc. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: peisaj
    • format_quote Dealurile și pădurile Hușului reproduc... pitoreștile situri de lîngă Carlsbad. HASDEU, I. V. 131. DLRLC
  • 2. Configurația unui loc ocupat de un oraș. DEX '09 MDN '00
    • 2.1. Sit arheologic = șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice. DEX '09 MDN '00
    • 2.2. Sit de conservare = arie naturală protejată. DEX '09
  • 3. biologie Cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.