SISTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având, de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum.

sistru sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~re / E: lat sistrum, fr sistre] Instrument muzical de percuție la vechii egipteni, format dintr-o bară metalică ovoidală, cu capetele unite, prevăzut cu un mâner și având, de-a curmezișul curburii, lame vibrante mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete.

SISTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum.

SISTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, compus dintr-o lamă curbată de metal, traversată de baghete mobile care răsunau cînd se agita instrumentul. Gloatele sale regina la mijloc le cheamă, cu sistrul. COȘBUC, AE. 165. ◊ Fig. Zefirii cîntă-n sistru ori în flaut de rogoz. MACEDONSKI, O. I 162.

SISTRU s.n. Instrument muzical al vechilor egipteni, format dintr-o bară curbată prevăzută cu un mîner și cîteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. [< lat. sistrum, gr. seistron].

SISTRU s. n. instrument muzical la vechii egipteni și sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. (< fr. sistre, lat. sistrum)

sistru s. n., art. sistrul; pl. sistre

sistru s. n., art. sistrul; pl. sistre

sistru s. n., art. sistrul; pl. sistre

sistru v. citola.