2 intrări

7 definiții

SIROPÁT, -Ă, siropați, -te, adj. (Rar) Însiropat. – V. siropa.

SIROPÁT, -Ă, siropați, -te, adj. (Rar) însiropat. – V. siropa.

SIROPÁ, siropez, vb. I. Tranz. A îmbiba, a amesteca cu sirop. – Din sirop.

SIROPÁ, siropez, vb. I. Tranz. A îmbiba, a amesteca cu sirop. – Din sirop.

siropá vb., ind. prez. 1 sg. siropéz, 3 sg. și pl. siropeáză

SIROPÁ vb. I. tr. (Rar) A pune sirop într-un aliment sau într-o băutură. [< sirop, cf. germ. sirupieren].

A SIROPÁ ~éz tranz. rar (dulciuri, băuturi etc.) A prepara cu sirop. /Din sirop

Intrare: siropa
siropa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) siropa siropare siropat siropând singular plural
siropea siropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) siropez (să) siropez siropam siropai siropasem
a II-a (tu) siropezi (să) siropezi siropai siropași siropaseși
a III-a (el, ea) siropea (să) siropeze siropa siropă siropase
plural I (noi) siropăm (să) siropăm siropam siroparăm siropaserăm, siropasem*
a II-a (voi) siropați (să) siropați siropați siroparăți siropaserăți, siropaseți*
a III-a (ei, ele) siropea (să) siropeze siropau siropa siropaseră
Intrare: siropat
siropat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular siropat siropatul siropa siropata
plural siropați siropații siropate siropatele
genitiv-dativ singular siropat siropatului siropate siropatei
plural siropați siropaților siropate siropatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)