sirinx sn [At: DN³ / S și: syrinx / Pl: ~uri / E: fr syrinx cf ngr συρινξ] 1 (Atm) Organ fonator al păsărilor, sitat la bifurcația bronhiilor. 2 (Muz) Nai.

SIRINX s.n. 1. Organ fonator al păsărilor, situat la bifurcația bronhiilor. 2. (Muz.) Nai. [Scris și syrinx. / < fr. syrinx, cf. gr. syrinx – tub].

SIRINX s. n. 1. (la vechii greci) instrument muzical de suflat de tipul naiului; flautul lui Pan. 2. organ fonator al păsărilor, la bifurcația bronhiilor. (< fr., gr. syrinx)

SYRINX s.n. v. sirinx.

sirinx s. n., pl. sirinxuri

SYRINX s. v. nai.

syrinx (gr. σῦριγξ) 1. (În Grecia antică) Instrument de suflat, răspândit sub acest nume; i se mai spunea și fluierul (flautul) lui Pan. Era format dintr-un mănunchi de tuburi (cel mai frecvent șase, dar putea avea și nouă) acordate (1) diferit. Strămoșul naiului* de astăzi. Sin. Syringa Panos. 2. Orificiu suplimentar al aulos*-ului, prin care ambitus(1)-ul instr. s-a extins cu o octavă* și jumătate (particularitate de construcție ce avea să permită în mod asemănător lui Denner extinderea ambitusului cl.). P. ext. flajeoletele (1), numite și sirygma, obținute la kithara*.

Sirinx = Syrinx.

SIRINX (SYRINX) (< lat.) s. n. Organ fonator al păsărilor, aflat în general la nivelul bifurcării traheei. Cuprinde un schelet de susținere alcătuit din inele ale traheei și membrane vibratoare puse în mișcare de mușchi. Este mai complex, cu mușchi mai numeroși, la păsările frumos cântătoare, la care schimbarea poziției membranelor produce diversele modulații ale cântecului.

Syrinx, nimfă din Arcadia, iubită de Pan. Ca să scape de urmărirea zeului, Syrinx s-a aruncat în apele rîului Ladon și, la rugămintea ei, a fost metamorfozată de zei într-o trestie. Se spunea că în amintirea ei Pan ar fi inventat instrumentul muzical cu același nume, făcut din trestie (naiul).