SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria ori la sirieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de sirieni (1). [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.

sirian, ~ă [At: VALIAN, V. / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Siria + -an cf fr syrien] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau care este originară de acolo. 3 smf Siriac (1). 4-5 a Care aparține Siriei sau populației ei. 6-7 a Privitor la Siria sau la populația ei. 8 a Originar din Siria. 9-10 a Siriac (2-3). 11 sf Limbă din familia afro-asiatică, ramura semitică, de origine arabă, vorbită de sirieni (1). 12 sf Siriacă (4).

SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria sau la sirieni; originar din Siria. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de populația Siriei. [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.

SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei.

SIRIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siria. ◊ (s. f.) limbă arabă vorbită în Siria. (< fr. syrien)

SIRIAN¹ ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an

SIRIAN² ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține Siriei sau populației ei; din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an

sirián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. siriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. siriánă, pl. siriéne

sirián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. siriéni (sil. -ri-eni); f. sg. siriánă, g.-d. art. siriénei, pl. siriéne

siriánă (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. siriénei (-ri-e-)

siriánă (limba) s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. siriénei (sil. -ri-e-)

SIRIÁN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.

SIRIAN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.

ISAURIANĂ sau SIRIANĂ, dinastie de împărați bizantini (717-802). Din ea au făcut parte Leon III (717-741), întemeietorul dinastiei, Constantin V (741-775), Leon IV (775-780), Constantin VI (780-797) și Irina (790, 797-802).