2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria ori la sirieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de sirieni (1). [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.

sirian, ~ă [At: VALIAN, V. / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Siria + -an cf fr syrien] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau care este originară de acolo. 3 smf Siriac (1). 4-5 a Care aparține Siriei sau populației ei. 6-7 a Privitor la Siria sau la populația ei. 8 a Originar din Siria. 9-10 a Siriac (2-3). 11 sf Limbă din familia afro-asiatică, ramura semitică, de origine arabă, vorbită de sirieni (1). 12 sf Siriacă (4).

SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria sau la sirieni; originar din Siria. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de populația Siriei. [Pr.: -ri-an] – Siria (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. syrien.

SIRIÁN, -Ă, sirieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei.

SIRIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siria. ◊ (s. f.) limbă arabă vorbită în Siria. (< fr. syrien)

SIRIAN1 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Siriei sau este originară din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an

SIRIAN2 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține Siriei sau populației ei; din Siria. /Siria n. pr. + suf. ~an


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sirián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. siriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. siriánă, pl. siriéne

sirián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. siriéni (sil. -ri-eni); f. sg. siriánă, g.-d. art. siriénei, pl. siriéne

siriánă (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. siriénei (-ri-e-)

siriánă (limba) s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. siriénei (sil. -ri-e-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIRIÁN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.

SIRIAN s., adj. 1. s. (rar) siriac. 2. adj. (rar) siriac, sirienesc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISAURIANĂ sau SIRIANĂ, dinastie de împărați bizantini (717-802). Din ea au făcut parte Leon III (717-741), întemeietorul dinastiei, Constantin V (741-775), Leon IV (775-780), Constantin VI (780-797) și Irina (790, 797-802).

Intrare: sirian (adj.)
sirian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: si-ri-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirian
  • sirianul
  • sirianu‑
  • siria
  • siriana
plural
  • sirieni
  • sirienii
  • siriene
  • sirienele
genitiv-dativ singular
  • sirian
  • sirianului
  • siriene
  • sirienei
plural
  • sirieni
  • sirienilor
  • siriene
  • sirienelor
vocativ singular
plural
Intrare: sirian (s.m.)
  • silabație: si-ri-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirian
  • sirianul
  • sirianu‑
plural
  • sirieni
  • sirienii
genitiv-dativ singular
  • sirian
  • sirianului
plural
  • sirieni
  • sirienilor
vocativ singular
  • sirianule
  • siriene
plural
  • sirienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sirian (adj.)

etimologie:

sirian, -ă (persoană) siriană

  • 1. Persoană care face parte din populația Siriei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: siriac, -ă (persoană)

etimologie: