SIRENIAN, sirenieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice cu corpul în formă de torpilă, cu coada dispusă în plan orizontal și cu membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare (Sirenia); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. sirénien.

sirenian sm [At: DER / P: ~ni-an~ / Pl: ~ieni / E: fr siréniens] 1 (Lpl) Ordin de mamifere acvatice cu corpul în formă de torpilă, coada dispusă orizontal și cu membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare (Sirenia). 2 Animal care face parte din ordinul sirenienilor (1).

SIRENIAN, sirenieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice cu corpul în formă de torpilă, cu coada dispusă în plan orizontal și cu membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare (Sirenia); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. siréniens.

SIRENIENI s.m.pl. Ordin de mamifere acvatice, asemănătoare cetaceelor, cuprinzînd morsele etc.; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ni-eni, sg. sirenian. [< fr. siréniens].

SIRENIENI s. m. pl. ordin de mamifere erbivore acvatice, asemănătoare cetaceelor: lamantinul, morsa etc. (< fr. siréniens)

sirenian (desp. -ni-an) s. m., pl. sirenieni (desp. -ni-eni)

sirenian (-ni-an) s. m., pl. sirenieni (-ni-eni)

sirenian s. m., (sil. -ni-an) pl. sirenieni, (sil. -ni-eni)

SIRENIÉNI (< fr.) s. m. pl. Ordin de mamifere placentare acvatice ierbivore (Sirenia), cu corpul în formă de torpilă, buza superioară foarte dezvoltată, coada dispusă în plan orizontal și membrele anterioare (cele posterioare lipsesc) transformate în lopeți înotătoare cu articulația de la cot mobilă. Cuprinde două familii actuale, Trichechide, în care sunt incluși lamantinii și Dugongide, cu o singură specie, dugongul, exclusiv marin, întâlnit din Marea Roșie și până în mările din Extremul Orient și apele litorale ale Australiei de N. Vaca de mare a lui Steller, dintr-o familie înrudită, întâlnită până în sec. 18 în str. Behring, a dispărut din fauna Globului ca urmării excesive.