sirec sn [At: ANTIPA, F. I. 78 / Pl: ~uri / E: tc seyrek(ağ)] (Reg) Parte constitutivă a unor unelte de pescuit, formată dintr-o rețea cu ochiuri mari, care dublează, pe o parte sau pe amândouă, o altă rețea cu ochiuri mici și împletitură din ață foarte subțire Si: (reg) radină.