sipică sf [At: BRANDZA, FL. 258 / V: (înv) ~ită, și~ / Pl: ~ici / E: ns cf bg шипка] 1 Plantă cu tulpina glabră, cu frunze lungi, crestate pe margine, cu flori galbene sau roșietice Si: (reg) ruini, năsturaș-de-bube (Scabiosa ochroleuca). 2 (Bot; reg) Mușcatul-dracului (Scabiosa lucida). 3 (Bot; reg) Mușcata-dracului (Scabiosa atropurpurea). 4 Plantă cu tulpina ramificată, cu frunze penate și cu flori albe sau albăstrii Si: (reg) bărburel (Cephalaria transsilvanica). 5 (Reg) Planta Cephalaria uralensis. 6 (Bot; reg) Măceș (Rosa canina). 7 (Bot; Mun) Lămâiță (Philadelphus coronorius).