sintron sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 123^r/35 / V: ~on / S și: ~thr~ / Pl: ~uri / E: ngr σύνθρονος] (Grî; rar) Tron¹ bisericesc.

sintron n. scaunul dinaintea altarului unde stă arhiereul sau episcopul. [Gr. mod.].

sintrón n., pl. óane (gr. sýn-thronon, d. sýn-thronos, asesor, adică „pe acelașĭ tron”). Dos. Scaunu arhieresc în altar.

sintronon sn vz sintron

sintron s. n. (Arhit.) 1. Bancă de piatră care urmează linia curbă a absidei unui santuar, destinată preoților, des întâlnită la vechile biserici creștine. În țara noastră apare o singură dată în absida bis. Sf. Nicolae din Rădăuți (sec. 14). 2. (Înv., rar) Tron. – Din gr. sintronos.

sintron, sintronuri, s.n. (înv.) tron (bisericesc).