4 definiții pentru sintron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sintron n. scaunul dinaintea altarului unde stă arhiereul sau episcopul. [Gr. mod.].

sintrón n., pl. óane (gr. sýn-thronon, d. sýn-thronos, asesor, adică „pe acelașĭ tron”). Dos. Scaunu arhieresc în altar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

síntrón, síntrónuri, s.n. (înv.) tron (bisericesc).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

sintrón s. n. (Arhit.) 1. Bancă de piatră care urmează linia curbă a absidei unui santuar, destinată preoților, des întâlnită la vechile biserici creștine. În țara noastră apare o singură dată în absida bis. Sf. Nicolae din Rădăuți (sec. 14). 2. (Înv., rar) Tron. – Din gr. sintronos.

Intrare: sintron
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sintron
  • sintronul
  • sintronu‑
plural
  • sintronuri
  • sintronurile
genitiv-dativ singular
  • sintron
  • sintronului
plural
  • sintronuri
  • sintronurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)