sintron s. n. (Arhit.) 1. Bancă de piatră care urmează linia curbă a absidei unui santuar, destinată preoților, des întâlnită la vechile biserici creștine. În țara noastră apare o singură dată în absida bis. Sf. Nicolae din Rădăuți (sec. 14). 2. (Înv., rar) Tron. – Din gr. sintronos.