9 definiții pentru sintetism
Explicative DEX
SINTETISM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism.
SINTETISM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sintetism sns [At: ANTONESCU, D. / E: fr synthétisme] 1-6 Însușirea de a fi sintetic (1-6). 7-12 Caracter sintetic (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINTETISM s.n. Faptul, însușirea de a fi sintetic. [Cf. fr. synthétisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINTETISM s. n. faptul, însușirea de a fi sintetic. (< fr. synthétisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SINTETISM n. Caracter sintetic. /<fr. synthétiser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
sintetism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sintetism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sintetism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
SINTETISM s. n. (cf. fr. synthétisme): calitate a unei limbi de a exprima anumite valori și relații sintetice, în cadrul propoziției, prin intermediul morfemelor flexionare sintetice, care fac corp comun cu părțile de vorbire pe care le însoțesc (pentru limba română: articolele hotărâte enclitice, sufixele, desinențele, alternanțele fonetice).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sintetismsubstantiv neutru
- 1. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Sintet[ic] + -ism. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.