SINOLOG, -Ă, sinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în sinologie. – Din fr. sinologue.

SINOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie.

sinolog sm [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ogi / E: fr sinologue] Specialist în sinologie.

sinologie sfs [At: ANTONESCU, D. / E: fr sinologie] Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză.

SINOLOG, -Ă, sinologi, -ge, s. m. și f. Specialist în sinologie. – Din fr. sinologue.

SINOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie.

SINOLOG, sinologi, s. m. Specialist în sinologie. Unii sinologi înclină să considere cuvintele compuse ca niște propoziții speciale. L. ROM. 1953, nr. 4, 18.

SINOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și literaturii chineze.

SINOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în sinologie. [< fr. sinologue].

SINOLOGIE s.f. Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză. [Gen. -iei. / < fr. sinologie, cf. lat. t. sina – chinez, gr. logos – știință].

SINOLOG, -Ă s. m. f. specialist în sinologie. (< fr. sinologue)

SINOLOGIE s. f. știință care studiază istoria, limba și cultura chineză. (< fr. sinologie)

SINOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în sinologie. /<fr. sinologue, germ. Sinologe

SINOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii, literaturii și culturii poporului chinez. [G.-D. sinologiei] /<fr. sinologie, germ. Sinologie

sinolog m. cel ce știe limba chineză, obiceiurile și istoria Chinei.

*sinológ, -oágă s. (lat Sina, China, și -log din filo-log). Savant în sinologie.

*sinologíe f. (lat. Sina, China, și -logie). Știința limbiĭ, istoriiĭ și instituțiunilor Chineĭ.

sinolog s. m., pl. sinologi

sinologie s. f., art. sinologia, g.-d. sinologii, art. sinologiei

sinolog s. m., pl. sinologi

sinologie s. f., art. sinologia, g.-d. sinologii, art. sinologiei

sinolog s. m., pl. sinologi

sinologie s. f., art. sinologia, g.-d. sinologii, art. sinologiei

SINOLOG s. m. (< fr. sinologue): specialist în sinologie (v.).

SINOLOGIE s. f. (< fr. sinologie, cf. lat. t. sina – chinez, gr. logos – știință): știință care studiază istoria, limba și literatura chineză.

SINOLOGÍE (< lat. Sina „China” + gr. logos „studiu”) s. f. Disciplină care are ca obiect de studiu lumea chineză în general. În particular, specialistul în s. cercetează mitologia, istoria, gândirea literatura sau religiile Chinei, condiția fundamentală fiind competența lingvistică (în special accesul la texte în limba chineză veche), iar obiectivul urmărit este traducerea unor asemenea texte în limba maternă sau într-o limbă de circulație internațională, comentarea și popularizarea lor.