sinod sn [At: NECULCE, L. 293 / Pl: ~oade, (rar) ~uri / E: ngr σύνοδος, lat synodus, fr synode] 1 Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva problemele administrative Si: (înv) sobor² (1). 2 Adunare episcopală convocată pentru a discuta chestiuni de dogmă, de morală bisericească Si: (înv) sobor² (2). 3 (Îs) ~ ecumenic Adunare la care participau toți episcopii bisericii creștine sau reprezentanții lor în vremea când aceasta nu era divizată pe confesiuni. 4 (Rar) Conciliu (1).