sinistritate sfs [At: IORDAN, L. R. A. 185 / E: sinistru + -itate] (Nob) Caracterul a ceea ce este sinistru (1).

SINISTRITATE s.f. (Rar) Caracter sinistru. [< sinistru + -itate].

sinistritate s. f. Caracterul a ceea ce este sinistru ◊ „Termenii imunidicitate, periclitate și sinistritate nu există în vreo altă limbă, din care autorii pasajelor respective să-i fi putut lua. De asemenea, limba română nu cunoaște adjectivele: imundic, pericl și sinistr din care, cu ajutoprul lui -itate, să poată fi obținute substantivele imundicitate, periclitate și sinistritate.” I.B. 25 I 72 f.p. (din sinistru + -itate; Th. Hristea P.E. 34, I. Iordan în LR 3/62 p. 228; DN3)

sinistritate s. f., g.-d. art. sinistrității