SINIE, sinii, s. f. 1. Tavă de metal în care se coc bucatele în cuptor sau pe care se servesc bucatele la masă. Ne înlesneam să cumpărăm cîte un petec din plăcinta cea mare și rotundă de pe sinia fierbinte a lui chir Eftimie. I. BOTEZ, ȘC. 55. Se stinge ca o sinie scoasă din foc, care s-ar răci. DELAVRANCEA, O. II 132. O tavă rotundă de argint... mare tocmai cît sinia noastră cea de aur de la Pietroasa. ODOBESCU, S. III 635. 2. Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. După ce s-au copt turtițele acestea, se pun pe o sinie așternută... curat. MARIAN, Î. 190.