3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șinic sn [At: BIBLIA (1688), 5682/46 / V: (îrg) si~, ~neac, ~neag (Pl: ~uri), ~ig sn, sinice sf / Pl: ~ice / E: tc șinik, srb šinik, bg шиник, ngr σινίϰι] (Îrg) 1 Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, aproximativ între 1,25 1 și 136 1 (echivalentul în greutate fiind de la 12 kg la 50 kg). 2 Vas care are capacitatea unui șinic (1). 3 (Spc) Măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat1 sau cu care se ia vama la moară. 4-6 Cantitate corespunzătoare unui șinic (1-3).

SÍNIC, -Ă adj. chinez. (< engl. sinic, lat. sinicus)

șiníc n., pl. e (turc. șiniki [de unde și ngr. siniki și alb. bg. šinik], d. ngr. hinix [de unde și vsl. hinixŭ], din vgr. hoînix, oboroc). Vechĭ. Azĭ Olt. Baniță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINÍCE s. v. baniță, dublu-decalitru.

sinice s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șiníc, șiníce, s.n. (înv. și reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui șinic.

Intrare: sinice
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinice
  • sinicea
plural
  • sinici
  • sinicile
genitiv-dativ singular
  • sinici
  • sinicii
plural
  • sinici
  • sinicilor
vocativ singular
plural
Intrare: sinic
sinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinic
  • sinicul
  • sinicu‑
  • sinică
  • sinica
plural
  • sinici
  • sinicii
  • sinice
  • sinicele
genitiv-dativ singular
  • sinic
  • sinicului
  • sinice
  • sinicei
plural
  • sinici
  • sinicilor
  • sinice
  • sinicelor
vocativ singular
plural
Intrare: șinic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinic
  • șinicul
  • șinicu‑
plural
  • șinice
  • șinicele
genitiv-dativ singular
  • șinic
  • șinicului
plural
  • șinice
  • șinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)