2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍNIC, -Ă adj. chinez. (< engl. sinic, lat. sinicus)

șinic sn [At: BIBLIA (1688), 5682/46 / V: (îrg) si~, ~neac, ~neag (Pl: ~uri), ~ig sn, sinice sf / Pl: ~ice / E: tc șinik, srb šinik, bg шиник, ngr σινίϰι] (Îrg) 1 Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, aproximativ între 1,25 1 și 136 1 (echivalentul în greutate fiind de la 12 kg la 50 kg). 2 Vas care are capacitatea unui șinic (1). 3 (Spc) Măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat1 sau cu care se ia vama la moară. 4-6 Cantitate corespunzătoare unui șinic (1-3).

șiníc n., pl. e (turc. șiniki [de unde și ngr. siniki și alb. bg. šinik], d. ngr. hinix [de unde și vsl. hinixŭ], din vgr. hoînix, oboroc). Vechĭ. Azĭ Olt. Baniță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șiníc, șiníce, s.n. (înv. și reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui șinic.

Intrare: sinic
sinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinic
  • sinicul
  • sinicu‑
  • sinică
  • sinica
plural
  • sinici
  • sinicii
  • sinice
  • sinicele
genitiv-dativ singular
  • sinic
  • sinicului
  • sinice
  • sinicei
plural
  • sinici
  • sinicilor
  • sinice
  • sinicelor
vocativ singular
plural
Intrare: șinic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinic
  • șinicul
  • șinicu‑
plural
  • șinice
  • șinicele
genitiv-dativ singular
  • șinic
  • șinicului
plural
  • șinice
  • șinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)