4 definiții pentru singur-singurel singurică-singurea

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur.Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el.

SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur.Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el.

SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -le, adj. Diminutiv al lui singur. 1. v. singur (1). A plecat singurel într-o zi, fără să-l bage de seamă cineva, din casă. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Pe un pisc tăcut, De vînturi bătut, Tristul ciobănel Șede singurel, Tot cătînd spre văi Să vadă pe-ai săi. BOLINTINEANU, O. 80. Albă păsărică! Ce stai singurică Lîngă cuibul tău? ALECSANDRI, P. I 196. Singurele, mititele, Merg pe drum înșirățele (Cocoarele). ◊ Expr. Singur-singurel sau singurică-singurea = singur (sau singură) de tot. Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate or să-ți cadă flori de tei. EMINESCU, O. I 75. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică-singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. 2. v. singur (2). S-a omorît singurel de inimă rea. BART, S. M. 68. Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, și toate trebile și le punea la cale singurel. CREANGĂ, P. 140. 3. v. singur (3). Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru, Grijește-ne o lună, două, Să ne crească pene nouă, Să putem și noi zbura, Tăicuță, cu dumneata! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!síngur-singurél adj. m., pl. sínguri-singuréi; f. síngură-singurícă, pl. síngure-singuréle

síngur-singurél loc. adj. m., pl. sínguri-singuréi; f. sg. síngură-singurícă, pl. síngure-singuréle

Intrare: singur-singurel
singur-singurel adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singur-singurel
  • singur-singurelul
  • singură-singuri
  • singură-singureaua
plural
  • singuri-singurei
  • singuri-singureii
  • singure-singurele
  • singure-singurelele
genitiv-dativ singular
  • singur-singurel
  • singur-singurelului
  • singure-singurele
  • singure-singurelei
plural
  • singuri-singurei
  • singuri-singureilor
  • singure-singurele
  • singure-singurelelor
vocativ singular
plural
singurică-singurea adjectiv
adjectiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singurică-singurea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

singur-singurel singurică-singurea

  • 1. expresie Cu desăvârșire singur.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73.
      surse: DLRLC
    • Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate or să-ți cadă flori de tei. EMINESCU, O. I 75.
      surse: DLRLC
    • Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică-singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253.
      surse: DLRLC

etimologie: