O definiție pentru singur-singurel

Articole pe această temă:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!síngur-singurél adj. m., pl. sínguri-singuréi; f. síngură-singurícă, pl. síngure-singuréle

Intrare: singur-singurel
singur-singurel adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singur-singurel
  • singur-singurelul
  • singură-singuri
  • singură-singureaua
plural
  • singuri-singurei
  • singuri-singureii
  • singure-singurele
  • singure-singurelele
genitiv-dativ singular
  • singur-singurel
  • singur-singurelului
  • singure-singurele
  • singure-singurelei
plural
  • singuri-singurei
  • singuri-singureilor
  • singure-singurele
  • singure-singurelelor
vocativ singular
plural