singularizare sf [At: PLR II, 209 / Pl: ~zări / E: singulariza] 1 Posedare de anumite însușiri specifice față de alți indivizi, față de alte fenomene etc. din aceeași categorie Si: deosebire (2), distingere (1), evidențiere, ilustrare, individualizare, izolare, remarcare, semnalare, (înv) însemnare, vestire. 2 Separare printre sau față de indivizi, față de fenomene etc. din aceeași categorie Si: deosebire, distingere, izolare. 3 Ieșire din comun în raport cu ceilalți indivizi, cu celelalte fenomene etc. din aceeași categorie.