SINET, sineturi, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Act, document, zapis, hrisov. Gheorghieș Duhu și celălalt căpitan, Stamate Duhu, își apăraseră ogorul cu paloșul, cu arcul și cu sîneața; tot așa cum, mai tîrziu, avea să-l apere Antohie Duhu, cu zapise, sineturi și cărți de judecată. C. PETRESCU, R. DR. 42. Mama Elena Dudeasca, sora bunică-mea, văduva poetului Iancu Văcărescu, avea sipeturi pline cu sineturi. GHICA, S. A. 112. 2. Adeverință, chitanță; poliță. Mă mulțămesc cu ce binevoiește a da hatmanul, s-a închinat cu demnitate zaraful venețian și, scoțînd sinetul, a făcut doi pași, punîndu-l pe masa județului. SADOVEANU, N. P. 217. Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scădere. ALECSANDRI, T. 1251. 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile și vecselele ce se vînd în piață. RUSSO, S. 160. – Variantă: senet (KOGĂLNICEANU, S. 123) s. n.