7 definiții pentru sinestezie

SINESTEZÍE, sinestezii, s. f. Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. – Din fr. synesthesie.

SINESTEZÍE, sinestezii, s. f. Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. – Din fr. synesthésie.

!sinestezíe (asociație de senzații) (si-nes-/sin-es-) s. f., art. sinestezía, g.-d. art. sinestezíei; pl. sinestezíi, art. sinestezíile

SINESTEZÍE s.f. 1. (Psih.) Asociație spontană între senzații de naturi diferite; corespondență (II). 2. Tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. ♦ (În pictura expresionistă) Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzații auditive. [Gen. -iei. / < fr. synesthésie, cf. gr. syn – cu, aisthesis – senzație].

SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. ◊ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. (< fr. synesthésie)

*sinestezíe f. (sin- și estezie din anestezie). Filoz. Boala celor cărora li se pare că sunetele aŭ și coloare orĭ miros orĭ că colorile fac zgomot.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sinestezíe s. f. (sil. mf. sin-), art. sinestezía, g.-d. art. sinestezíei; pl. sinestezíi, art. sinestezíile

Intrare: sinestezie
sinestezie substantiv feminin
  • silabație: sin-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinestezie
  • sinestezia
plural
  • sinestezii
  • sinesteziile
genitiv-dativ singular
  • sinestezii
  • sinesteziei
plural
  • sinestezii
  • sinesteziilor
vocativ singular
plural