SINECURĂ, sinecure și sinecuri, s. f. Slujbă bine retribuită, pentru care cel plătit nu este obligat să muncească deloc sau muncește foarte puțin. Îi putem aranja o sinecură ceva, o slujbă ușoară de o oră, două undeva. C. PETRESCU. C. V. 110. Slujba aceea nu poate fi decît o sinecură, căci veșnic îl întîlneam pe stradă, cu mîinile-n buzunare, fluierînd încet, c-un aer de perfectă mulțumire. VLAHUȚĂ, O. A. 447.