sinecdocă sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 106^v/6 / V: (înv) ~ohă, ~ohie, ~edochie, ~egdohi, ~nodoche (S și: synodoche), / A și: (rar) sinecdocă / Pl: ? / E: fr synecdoque, ngr συνεκδοχή] Figură de stil prin care se dă unui cuvânt un înțeles mai larg sau mai restrâns decât sensul uzual, înlocuindu-se partea prin întreg sau întregul prin parte, singularul prin plural (și invers), genul prin specie și specia prin gen etc.