SINEA s. f. art. invar. (Numai în expr.) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în eul propriu, în gînd. Se îndoia în sinea lui dacă-i treaz ori visează. VORNIC, P. 194. Eu m-am bucurat în sinea mea Că nu e nici un Moș Crăciun Ca să cinstească numai pe bogați. BENIUC, V. 38. În sinea lui însă avea groază de necunoscutul vieții. REBREANU, R. I 128.