sindicat sn [At: CR (1832), 80²/40 / Pl: ~e / E: fr syndicat] 1-4 (Înv) Funcția de sindic (1-4). 5-8 (Înv) Perioadă de timp cât durează funcția de sindic (1-4). 9 Organizație profesională de masă care reunește, pe bază de adeziune voluntară, pe salariații din întreprinderi sau instituții, în scopul de a-și soluționa revendicările economice, socio-culturale. 10 Totalitatea membrilor unui sindicat (9). 11 Sediu al unei organizații sindicale. 12 Uniune monopolistă proprie capitalismului, mai dezvoltată decât cartelul, în cadrul căreia întreprinderile membre își mențin independența în organizarea producției, dar renunță la independența comercială desfăcând produsele sau achiziționînd materiile prime printr-un oficiu comun.