SINCRONIZATOR s.n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică care conține imaginea cu aceea care conține partea sonoră. 2. (Mec.) Dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze, ușurînd astfel schimbarea lină a vitezelor. [< sincroniza + -tor, după fr. synchroniseur].