SINCLINORIU, sinclinorii, s. n. (Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din fir. synclinorium.

sinclinoriu sn [At: ONCESCU, G. 40 / V: ~m / Pl: ~ii / E: fr synclinorium] (Glg) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din laterale.

SINCLINORIU, sinclinorii, s. n. (Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din fr. synclinorium.

SINCLINORIU s.n. Grupare de cute geologice formînd un mare sinclinal. [< fr. synclinorium].

SINCLINORIU s. n. structură de cute în formă de sinclinal. (< fr. synclinorium)

sinclinorium sn vz sinclinoriu

sinclinoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. sinclinoriul; pl. sinclinorii, art. sinclinoriile (desp. -ri-i-)

sinclinoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. sinclinoriul; pl. sinclinorii, art. sinclinoriile (-ri-i-)

sinclinoriu s. n. [-riu pron. -riu], art. sinclinoriul; pl. sinclinorii, art. sinclinoriile (sil. -ri-i-)