sincițiu sn [At: DER / Pl: ~ii / E: fr syncytium] (Med) Masă de protoplasmă cu un număr mare de nuclee, care provine din fuziunea mai multor celule sau printr-o multiplicare foarte activă fără a fi însoțită de separarea corpurilor celulare.

SINCIȚIU s.n. (Biol.) Țesut în care celulele formează o masă protoplasmatică bogată în nuclee. [< fr. syncytium, cf. gr. syn – cu, kytos – celulă].

SINCIȚIU s. n. masă citoplasmică cu mai multe nuclee. (< fr. syncytium)

sincițiu [iu pron. ĭu] s. n., art. sincițiul; pl. sinciții, art. sincițiile (desp. -ți-i-)

sincițiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. sincițiul; pl. sinciții, art. sincițiile (-ți-i-)

sincițiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. sincițiul; pl. sinciții, art. sincițiile (sil. -ți-i-)