6 definiții pentru sincițiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium.

SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium.

sincițiu sn [At: DER / Pl: ~ii / E: fr syncytium] (Med) Masă de protoplasmă cu un număr mare de nuclee, care provine din fuziunea mai multor celule sau printr-o multiplicare foarte activă fără a fi însoțită de separarea corpurilor celulare.

SINCÍȚIU s.n. (Biol.) Țesut în care celulele formează o masă protoplasmatică bogată în nuclee. [< fr. syncytium, cf. gr. syn – cu, kytos – celulă].

SINCÍȚIU s. n. masă citoplasmică cu mai multe nuclee. (< fr. syncytium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sincíțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. sincíțiul; pl. sincíții, art. sincíțiile (-ți-i-)

sincíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. sincíțiul; pl. sincíții, art. sincíțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: sincițiu
sincițiu substantiv neutru
  • pronunție: sincițĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sincițiu
  • sincițiul
  • sincițiu‑
plural
  • sinciții
  • sincițiile
genitiv-dativ singular
  • sincițiu
  • sincițiului
plural
  • sinciții
  • sincițiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sincițiu

  • 1. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: