sinarmonism sn [At: CL 1957, 97 / Pl: ~e / E: fr synharmonisme] 1 (Fon) Fenomen fonetic constând în interdependența dintre timbrul (palatal sau velar) al vocalei și acela al consoanei (sau consoanelor) cu care constituie o silabă. 2 (Prc; în limbile turcice) Asimilare progresivă regulată a vocalelor dintr-un cuvânt de către vocala primei silabe a cuvântului respectiv Si: sinarmonie.