simplu a. 1. care nu e compus: corpuri simple, ce nu s’au putut încă descompune; 2. singur, unic: îmbrăcat cu o simplă tunică; 3. care nu e complicat: mașină simplă, mijloc simplu; 4. fără podoabă sau afectațiune: îmbrăcăminte simplă; 5. fără prefacere sau răutate; 6. fără titlu sau rang: simplu soldat, simplu cetățean; 7. puțin instruit: oameni simpli; 8. care se lasă a fi ușor amăgit: prea e simplu, dacă a crezut’o. ║ m. om simplu. ║ n. ceeace nu e compus.