SIMPLIST, -Ă, simpliști, -ste, adj. (Despre concepții, raționamente, metode) Care nu consideră lucrurile din toate punctele de vedere și sub toate aspectele, neglijînd uneori chiar pe cele esențiale; unilateral, superficial, sărac. Definiția nu trebuie să fie simplistă sau neștiințifică. L. ROM. 1953, nr. 4, 32. Totul e organizat și dominat de un spirit comercial simplist. RALEA, O. 17. ◊ (Adverbial) Conflictul să fie puternic... eroii pozitivi să nu fie pur și simplu orbi la niște fapte aduse simplist pe scenă de autor. V. ROM. decembrie 1953, 296. Simplist își reprezintă d. Missir plînsul poeților; pentru d-sa plînsul poeților e un caracter distinctiv al artei în genere. GHEREA, ST. CR. III 55. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care judecă superficial, unilateral, care este lipsit de complicații și subtilități intelectuale. Erau lacăte uriașe și grosolane, indiciu al unor firi simpliste, care au prejudecata forței. C. PETRESCU, C. V. 43.