simpaticotonie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr sympathicotonie] (Med) Stare de dezechilibru a funcțiunii sistemului nervos vegetativ, cauzată de exagerarea activității sistemului nervos simpatic și caracterizată prin hipersensibilitate și emotivitate sporită.

SIMPATICOTONIE s.f. (Med.) Constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathicotonie].

SIMPATICOTONIE s. f. constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. (< fr. sympathicotonie)

!simpaticotonie (boală) s. f., art. simpaticotonia, g.-d. art. simpaticotoniei; pl. simpaticotonii, art. simpaticotoniile (desp. -ni-i-)

simpaticotonie (boală) s. f., art. simpaticotonia, g.-d. simpaticotonii, art. simpaticotoniei

simpaticotonie s. f., art. simpaticotonia, g.-d. art. simpaticotoniei; pl. simpaticotonii