2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMONIÁC, -Ă, simoniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) care se face vinovat de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.

SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.

SIMONIÁC, simoniaci, s. m. (Învechit) Cel care se face vinovat de simonie. Un simoniac care dădu bani pentru a izbuti. IORGA, L. II 59. – Pronunțat: -ni-ac.

SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].

SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)

simoniác, -ă adj. (ngr. simoniakós; mlat. -iakus). Care face simonie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simoniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. simoniáci; adj. f., s. f. simoniácă, pl. simoniáce

simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce

Intrare: simoniacă
simoniacă substantiv feminin
  • silabație: -ni-ac
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simonia
  • simoniaca
plural
  • simoniace
  • simoniacele
genitiv-dativ singular
  • simoniace
  • simoniacei
plural
  • simoniace
  • simoniacelor
vocativ singular
plural
Intrare: simoniac (adj.)
simoniac adjectiv
  • silabație: -ni-ac
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simoniac
  • simoniacul
  • simoniacu‑
  • simonia
  • simoniaca
plural
  • simoniaci
  • simoniacii
  • simoniace
  • simoniacele
genitiv-dativ singular
  • simoniac
  • simoniacului
  • simoniace
  • simoniacei
plural
  • simoniaci
  • simoniacilor
  • simoniace
  • simoniacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)