SIMON Zilotul, ebr. Shimōn „împlinirea (dorinței)” (EI) I. 1. Simon frecv., ard. (M mar; Moț; Paș); – log. (Dm I) zis și Simion (Dm II 73) și Sima log. (Dm II 116). 2. Derivate: Simonesc, hațeg. (Cand); -u, Dan prof. II. Cu fon. magh. în Ardeal ante sec. XV, cu ș < s: 1. Șimon ard. (Mar; Ard; Paș); – olt. (Rel; Sd VI 455). 2. + -ca: Șimonca adv. romîn ard. din Bekes-Csaba, < magh. Simonka „Simionel” (inform. Al. Cristureanu) 3. Cu fonetism provincial: Cimon -ea, Cimoca (Moț). III. Fem. Samonida, mama lui Radu Șerban Vvd. (16 B I 128) < Simonida.