simfonie sf [At: CANTEMIR I. I. I, 142 / V: (rar) sinf~, (înv) sem~ / Pl: ~ii / E: lat symphonia, ngr συμφωνία, it sinfonia, fr symphonie] 1 (Iuz) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale. 2 (Iuz) Compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cu cor). 3 Compoziție muzicală instrumentală sau instrumental-vocală de amploare care cuprinde în forma clasică patru părți (prima, în formă de sonată, a doua lentă, ca un lied sau ca o temă cu variații, a treia, în formă de menuet sau de scherzo, iar a patra ca un rondo sau ca o sonată). 4 Partitura unei simfonii (3). 5 (Îs) ~ concertantă Compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. 6 (Sst; csc) Totalitatea instrumentelor cu coarde dintr-o orchestră. 7 (Înv) Învoială scrisă. 8 (Înv; ccr) Document care atestă o învoială. 9 (Fig) Ansamblu armonios de elemente care concură la producerea unui anumit efect plăcut. 10 (Fig; spc) Îmbinare armonioasă de culori.