simetrie sf [At: IST. AM. 12^v/14 / Pl: ~ii / E: lat symmetria, ngr συμμετρία, fr symétrie, it simmetria] 1 Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități. 2 Raport echilibrat între elementele unui ansamblu etc. Si: armonie, potrivire, proporție. 3 Distribuție egală și regulată a elementelor unui ansamblu Si: armonie, potrivire, proporție. 4 Corespondeță exactă (ca formă, ca poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot, între elementele (opuse ale) unui ansamblu etc. Si: concordanță, proporționalitate, regularitate, simfonie (9). 5 (Gmt; spc) Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau punct. 6 (Gmt; spc) Proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice. 7 (Gmt; spc) Proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact.