SIMBOLISM s. n. 1. Mișcare literară care a împins pînă la ultima limită principiul autonomiei artei (renunțînd în poezie la orice conținut logic și tematic, la narațiune și la descriere), a îndreptat inspirația spre adîncurile nediferențiate ale vieții sufletești și a încercat, cu ajutorul simbolurilor, să stabilească corespondențe între fenomenele universului fizic și cele ale lumii morale, eliberînd în aceleași timp versul de rigorile tradiționalismului clasic și căutînd, prin melodie și armonie verbală, să-l apropie de muzică. 2. Curent filozofic idealist, după care legătura dintre idei nu presupune raporturi de la cauză la efect, ci de la simbol la lucrul reprezentat de acesta, toată gîndirea reducîndu-se la cunoașterea simbolurilor realității.