SIMANDRĂ, simandre, s. f. (Învechit și arhaizant) Placă de metal sau de lemn atîrnată la intrarea unei biserici sau în clopotniță, în care se lovește cu un ciocan pentru a anunța începerea slujbei. V. toacă. [Arhimandritul] dădu sunet dintr-o simandră mică de aramă, bătînd în ea ca într-o toacă. SADOVEANU, F. J. 366.