opțiuni
  • info
3 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

SILL s. n. Zăcământ de roci magmatice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice. [Scris și: sil] – Din fr. sill.

SILL s. n. Zăcământ de roci magmatice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice. [Scris și: sil] – Din fr. sill.

SILUR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

SILUR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

sil sn [At: CANTUNIARI, L. M. 172 / S și: sill / Pl: ? / E: fr sill] Zăcământ de roci magnetice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice.

silur sm [At: LB / Pl: ~i / E: ger Silur] 1 Plantă din familia scrofulariaceelor, cu tulpina verticală, cu flori albastru-deschis, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc Si: buruieniță, buruienuță, dințură, studelniță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor (Euphrasia stricta). 2 Plantă din familia scrofulariaceelor, cu tulpină verticală, cu flori albe, linii violete și cu o pată galbenă la mijloc Si: buruieniță, buruienuță, dințură, studelniță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor (Euphrasia rostkoviana).

BURENIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 = SILUR.

BURUIENIȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

BURUIENUȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

BURUNIȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

SIL s.n. v. sill.

SILL s.n. (Geol.) Corp vulcanic orizontal sau puțin înclinat, alcătuit din lava care a pătruns printre formațiile sedimentare. [Var. sil s.n. / < fr. sill, engl. sill – prag].

SILL s. n. corp vulcanic orizontal sau puțin înclinat, din lava care a pătruns printre formațiile sedimentare. (< fr. sill)

SILUR2 s. m. pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)

SILUR1 s. m. plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dințate, și cu flori mici, palid-violacee, în inflorescențe terminale spiciforme. (< germ. Silur)

silur m. mică plantă cu florile de un albastru deschis cu o pată galbenă înăuntru (Euphrasia stricta). [Origină necunoscută].

*silúr m. (Pare să fie un cuv. literar. Lat sĭlúrus înseamnă „somn”, pește). O plantă scrofulariacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (ephrásia [rostkoviana și stricia]).

Ortografice DOOM

!sill (engl.) s. n., pl. silluri

silur s. m., pl. siluri

sill s. n.

silur s. m., pl. siluri

sill s. n.[1]

  1. Scris și sil — LauraGellner

silur s. m., pl. siluri

Etimologice

silur (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută.

Sinonime

SILUR s. (BOT.; Euphrasia stricta și rostkoviana) (reg.) buruieniță, buruienuță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor.

SILUR s. (BOT.; Euphrasia stricta și rostkoviana) (reg.) buruieniță, buruienuță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mîngîierea-apelor.

Intrare: sill
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sill
  • sillul
  • sillu‑
plural
  • silluri
  • sillurile
genitiv-dativ singular
  • sill
  • sillului
plural
  • silluri
  • sillurilor
vocativ singular —
plural —
sil1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sil
  • silul
  • silu‑
plural
  • siluri
  • silurile
genitiv-dativ singular
  • sil
  • silului
plural
  • siluri
  • silurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: silur (bot.)
silur1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silur
  • silurul
  • siluru‑
plural
  • siluri
  • silurii
genitiv-dativ singular
  • silur
  • silurului
plural
  • siluri
  • silurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: silur (iht.)
silur1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silur
  • silurul
  • siluru‑
plural
  • siluri
  • silurii
genitiv-dativ singular
  • silur
  • silurului
plural
  • siluri
  • silurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sill, sillurisubstantiv neutru

  • 1. Zăcământ de roci magmatice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

silur, silurisubstantiv masculin

  • 1. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

silur, silurisubstantiv masculin

  • 1. Pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.