silicon sm [At: LTR² / Pl: ~i / E: fr silicone] Compus macromolecular din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen și care are radicali organici legați la atomii de siliciu.

SILICON s.m. Nume generic pentru o substanță analogă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. [< fr. silicone].

SILICON s. m. substanță analoagă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. (< fr. silicone)

silicon¹ (substanță) s. m., pl. siliconi

silicon² (proteză) s. n., pl. silicoane

silicon s. m., pl. siliconi

silicon s. m., pl. siliconi

SILICÓN (< fr. {i}) s. m. Compus macromolecular constituit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen și având radicali organici legați la atomii de siliciu. Se caracterizează prin rezistență la apă și la oxidare și printr-o mare stabilitate la temperaturi înalte. Poate fi fluid (ex. uleiuri) sau solid (ex. rășini sau cauciucuri). S. fluid este utilizat pe cale orală ca pansament digestiv în gastrită, duodenită, colită. Intră în compoziția unor proteze, ex. pentru înlocuirea unui sân amputat sau pentru mărirea sânilor (implant mamar) sau pentru înlocuirea unei articulații sau a unui tendon (proteză articulară).

SILICON VALLEY (VALEA SILICIULUI), reg. în California central-vestică, între San José și Palo Alto, cunoscută, după 1980, pentru corporațiile industriale de înaltă tehnologie în electronică și computere.

silicoane s. f. pl. 1. sâni de femeie de dimensiuni mari; sâni frumoși. 2. sâni de femeie cu implant de silicon.