8 definiții pentru siliciură siliciur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILICIÚRĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.

siliciu sf [At: MARIN, PR. 174/2 / V: (îvr) siliciur s / Pl: ~ri / E: fr siliciure] Combinație a siliciului cu un metal.

SILICIÚRĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.

SILICIÚRĂ s.f. Compus al siliciului cu un metal. [Pron. -ciu-. / < fr. siliciure].

SILICIÚRĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siliciúră (-ciu-) s. f., g.-d. art. siliciúrii; pl. siliciúri

siliciúră s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. siliciúrii; pl. siliciúri

Intrare: siliciură
siliciură substantiv feminin
  • silabație: -ciu-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siliciu
  • siliciura
plural
  • siliciuri
  • siliciurile
genitiv-dativ singular
  • siliciuri
  • siliciurii
plural
  • siliciuri
  • siliciurilor
vocativ singular
plural
siliciur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.