siliciu sn [At: MARIN, PR. I, 174/5 / V: (îvr) , ~lice sf, ~m / Pl: (rar) ~ii / E: fr silicium] Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, în natură sub formă de silice¹ sau de silicați, întrebuințat pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului.