13 definiții pentru silex


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍLEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), care datează din epoca de piatră. – Din fr. silex, lat. silex.

SÍLEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), care datează din epoca de piatră. – Din fr. silex, lat. silex.

SÍLEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură. De la custura grosolană de silex, ori de la întîiul cuțit de plug... și pînă la perfecționatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriașă am străbătut. ANGHEL, PR. 81. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), datînd din epoca de piatră. M-am urcat pre măgură, întîmpinînd în toate părțile fragmente de olărie dacă și sfărîmături de silexuri. BOLLIAC, O. 266.

SÍLEX s.n. 1. Rocă silicioasă, foarte dură; cremene. 2. Obiect de silex (1) datând din epoca de piatră. [Pl. -xuri. / < fr. silex, cf. lat. silex – piatră].

SÍLEX s. n. 1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie și opal, de culori diferite; cremene. 2. obiect de silex (1) din epoca de piatră. (< fr., lat. silex)

SÍLEX ~uri n. 1) Rocă silicioasă, foarte dură, întrebuințată la fabricarea faianței, a smalțului și ca abraziv; cremene. 2) Obiect (unealtă, armă etc.) datând din epoca de piatră. /<fr. silex, lat. silex, ~icis

*sílex n. și *sílice n. și f. (lat. silex, silicis, m. și f. Cp. cu borax). Cremene. Siliciu oxigenat (cŭarț, gres, nisip).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sílex s. n., (obiecte) pl. sílexuri

sílex s. n., (obiecte) pl. sílexuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÍLEX s. (MIN.) cremene, (reg.) beabe, beancă, beuță, bicaș.

SILEX s. (MIN.) cremene, (reg.) beabe, beancă, beuță, bicaș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

silex, (engl.= siliex) accident silicios (din opal sau calcedonie) care se detașează ușor din roca gazdă (de obicei un calcar). Sin. flint (folosit în literatura anglo-saxonă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÍLEX (< fr., lat.) s. n. Formație silicioasă foarte fin cristalizată sau amorfă, de formă lenticulară sau neregulată, cu dimensiuni centimetrice sau decimetrice, care ia naștere în rocile calcaroase. Este dur și are culoarea cenușie, gălbuie sau brună și spărtură concoidală. În Paleolitic a fost folosit pentru confecționarea uneltelor și armelor și mult timp pentru obținerea focului datorită scânteilor pe care le produce prin izbire cu un corp ascuțit. În prezent se folosește la prepararea emailului, faianței și ca abraziv. Fragmentele de s. sunt numite popular cremene.

Intrare: silex
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silex
  • silexul
  • silexu‑
plural
  • silexuri
  • silexurile
genitiv-dativ singular
  • silex
  • silexului
plural
  • silexuri
  • silexurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)