10 definiții pentru sileptic siletic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILÉPTIC, -Ă, sileptici, -ce, adj. Care aparține silepsei, privitor la silepsă. – Din fr. sylleptique.

SILÉPTIC, -Ă, sileptici, -ce, adj. Care aparține silepsei, privitor la silepsă. – Din fr. sylleptique.

sileptic, [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~etic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sylleptique] 1-2 a Care aparține silepsei (1-2). 3-4 a Privitor la silepsă (1-2). 5-6 av Cu ajutorul silepsei (1-2). 7-8 av Prin silepsă (1-2).

SILÉPTIC, -Ă, sileptici, -e, adj. De silepsă, care aparține silepsei, care conține o silepsă.

SILÉPTIC, -Ă adj. Care aparține silepsei. [Cf. fr. sylleptique].

SILÉPTIC, -Ă adj. referitor la silepsă. (< fr. sylleptique)

SILÉPTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de silepsă; propriu silepsei. /<fr. sylleptique

*siléptic, -ă adj. (vgr. syl-leptikós. V. pro-leptic). Gram. De silepsă: formă sileptică. Adv. Pin silepsă: a concorda sileptic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siléptic adj. m., pl. siléptici; f. siléptică, pl. siléptice

siléptic adj. m., pl. siléptici; f. sg. siléptică, pl. siléptice

Intrare: sileptic
sileptic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sileptic
  • silepticul
  • silepticu‑
  • sileptică
  • sileptica
plural
  • sileptici
  • silepticii
  • sileptice
  • silepticele
genitiv-dativ singular
  • sileptic
  • silepticului
  • sileptice
  • silepticei
plural
  • sileptici
  • silepticilor
  • sileptice
  • silepticelor
vocativ singular
plural
siletic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)