SILEPSĂ s.f. Construcție sintactică în care acordul se face potrivit ideii care predomină în mintea vorbitorului și nu conform regulilor gramaticale; sineză; (p. ext.) figură de stil în care un cuvînt este luat atît în înțelesul lui propriu, cît și în cel figurat. [< fr. syllepse, cf. lat., gr. syllepsis].