silepsă sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 107^V/4 / V: (înv) sileps (A: nct), ~lipsis (S și: sillipsis, syllipsis) / Pl: ~se / E: ngr σύλληψις, lat syllepsis, fr syllepse] 1 Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite. 2 (Pex) Figură de stil care conține o astfel de construcție sintactică sau în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. corectat(ă)