13 definiții pentru silențiu silențium silensu silență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILÉNȚIU s. n. (Înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.
silențiu sn [At: VALIAN, V. / V: (îvr) ~m, ~ță sf, ~nsu (Pl: silense) / Pl: ? / E: lat silentium] (Ltm) 1 (Irn) Tăcere. 2 (Pex) Liniște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILÉNȚIU s. n. (Latinism, astăzi folosit ironic) Liniște, tăcere. Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SILÉNȚIUM s. n. v. silențiu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SILÉNȚIUM s. n. v. silențiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silensu sn vz silențiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silență sf vz silențiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silențium sn vz silențiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
silénțiu [țiu pron. țĭu] (înv.) s. n., art. silénțiul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
silénțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. silențíul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SILÉNȚIU s. v. liniște, tăcere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silențiu s. v. LINIȘTE. TĂCERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: silențĭu
substantiv neutru (N56) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
silențiu silențium silensu silență
- surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exempluexemple
- Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină silentiumsurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00