6 definiții pentru silențiator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILENȚIATÓR, silențiatoáre, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore.

SILENȚIATÓR, silențiatoare, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore.

SILENȚIATÓR s.n. Amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. [Pron. -ți-a-. / < it. silenziatore].

SILENȚIATÓR s. m. amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. (< it. silenziatore)

silențiatór s. n. (tehn.) Amortizor de zgomot ◊ „O invenție brevetată de Institutul național pentru creația științifică și tehnică din București a început să fie materializată în atelierele de micro-producție. Este vorba de silențiatoarele [...] pentru expansii de gaze și aburi.” R.l. 14 II 75 p. 6 (din it. silenziatore; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silențiatór s. n., pl. silențiatoáre

Intrare: silențiator
silențiator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silențiator
  • silențiatorul
  • silențiatoru‑
plural
  • silențiatoare
  • silențiatoarele
genitiv-dativ singular
  • silențiator
  • silențiatorului
plural
  • silențiatoare
  • silențiatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)