Definiția cu ID-ul 943233:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILEÁF, sileafuri, s. n. (Turcism învechit) Brîu lat în care se purtau înfipte diferite arme. Doisprezece arnăuți călări înainte și tot atîția în urmă... iar Manoli sus pe capră, cu mîna dreaptă pe prăselele hangerului din sileaf. CARAGIALE, O. III 52. Își trîntea la brîu un sileaf cu un iatagan și două pistoale. GHICA, S. 98. Ș-un brîu verde pentru șale, Ș-un sileaf cu opt pistoale. MAT. FOLK. 386. – Variante: seleáf (TEODORESCU, P. P. 565, ALECSANDRI, P. P. 43), sileáh (GHICA, la CADE) s. n.